,,(4) Statul se organizează potrivit principiilor separației, echilibrului și cooperării loiale între cele trei puteri egale – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale. Puterea legislativă este reprezentată de Parlament, puterea executivă este reprezentată de Guvern și de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, iar puterea judecătorească este reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești.”
,,(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale, a legilor, dar și respectarea hotărârilor judecătorești și a deciziilor Curții Constituționale este obligatorie.”
– menționarea expresă a egalității celor trei puteri conferă acestora, în plus, o garanție constituțională, iar la nivelul cooperării între acestea excluderea oricărei tendințe, a unei posibile ierarhizări între ele;
– esența statului de drept este respectarea hotărârilor judecătorești; practica ultimilor ani și conduita celor chemați să respecte o hotărâre judecătorească a confirmat că este nevoie și de o consacrare constituțională a acestei obligații;
– în plan internațional, încă din anul 2004, se folosește expresia „optim și previzibil”; este mai actual și în concordanță cu realitatea legislației, cu aplicarea ei și cu disfuncționalitățile reale, respectiv volumul mare de lucru, lipsa de personal și logistică, legislația instabilă;
Alineatul 4 al articolului 1 are în prezent următoarea formulare: „(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale.”
Adăugarea frazei „Puterea legislativă este reprezentată de Parlament, puterea executivă este reprezentată de Guvern și de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, iar puterea judecătorească este reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești.” are scopul de a explicita care este fiecare putere în parte, excluzând prin omisiune Președintele din rândul celor trei puteri. Prin prezenta modificare este anticipae și precizat și modul de interpretare și aplicare a articolului 80 alin 1 teza a 2-a în care se precizează că “Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.”. Conform acestui „spiritului” și „literei” acestui articol, funcția de mediator pune Președintele în afara și deasupra oricăreia dintre cele trei puteri. Pentru acest motiv, participarea implicită a Președintelui în activitatea uneia sau mai multor puteri ale statului, fie și din poziția de „Șef al statului” trasformă Președintele din mediator, din „arbitru” între stat și societate dar și între puterile statului, în parte implicată în „jocul de putere”, în arbitru jucător și căpitan al unei dintre „echipe”, în prezent în „echipa executivului”, fapt de natură a distorsiona funcționarea democrației prin ruperea echilibrului dintre puterile statului în favoarea puterii executive, dar și de a submina puterea și suveranitatea poporului român, societatea rămânând în actuala interpretare și aplicare a Constituției anterior prezenței modificări, fără „mediator” și „reprezentant” în fața statului.
La alineatul 5, care are anterior modificării următoarea formulare „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.”, se adaugă și propoziția „dar și respectarea hotărârilor judecătorești și a deciziilor Curții Constituționale este obligatorie.” Această precizare, deși ar fi trebuit să fie subînțeleasă în formularea anterioră a Constituției, este necesară și obligatoriu a fi introdusă în textul Constituției revizuit tocmai pentru a da eficiență și concretețe principiului echilibrului puterilor în stat, anterior menționat, dar și a obligativității respectării legilor și a supremației Constituției.
Respectarea hotărârilor judecătorești este garanția aplicării directe și a eficienței și a concreteței stării de drept într-o societate, stare cunoscută și sub titulatura mai des uzitată de „stat de drept”, motiv pentru care introducerea ca principiu constituțional a obligativității respectării hotărârilor judecătorești este o măsură necesară.
În același timp, introducerea în Constituție a caracterului obligatoriu al Deciziilor Curții Constituționale este manifestarea și aplicarea directă a primei părți a prezentului alineat 5 în care se spune explicit că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale… este obligatorie”, respectarea deciziilor Curții Constituționale fiind concretizarea supremației Constituției și cel mai important mijloc de garantare a suveranității naționale.
Modificările aduse la însăși articolul 1 al Constituției, deși aparent redundante și repetitive față de anterioară formulare, au rolul de a preciza și întări principiile și regulile de funcționare ale statului român, aceste noi garanții fiind necesare și din prisma derapajelor și disfuncționalităților observate în urma ultimilor 33 de ani de aplicare a Constituțieidin 1991.