”(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, de un organ judiciar sau de o instanță de judecată printr-un act administrative, prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, prin acte ale procurorului sau prin hotărâri judecătorești este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului sau a hotărârii judecătorești şi repararea pagubei.

(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

(4) Răspunderea magistraților pentru exercitarea funcției cu rea credință sau gravă neglijență se stabilește prin lege organică, care trebuie să includă răspunderea civilă, disciplinară și penală a magistratului care a produs vătămarea dreptului sau interesului legitim al judecătorului sau procurorului.

(5) Drepturile și răspunderea judecătorilor și procurorilor la data admiterii în funcție nu pot fi diminuate prin lege ulterior numirii prin decret al președintelui.”